• Cea de-a 100 aniversare a automobilului ar fi putut de fapt sa fie sarbatorita si mai devreme. Deoarece, cu mult timp înainte ca Benz sa-si breveteze creatia, au mai existat si alti inventatori-mai ales englezi si francezi-care au circulat în vehicule spectaculoase.
  Ca majoritatea marilor inventii, automobilul are nu unul, ci mai multi tati.
  Un vehicul capabil sa se deplaseze prin forta proprie a fost mereu un vis al omenirii. Dar a trebuit ca realizarea lui sa astepte pîna în sec. al 15-lea. Mecanisme stationare, fixate în teren, erau actionate cu energia apei si a vîntului. De mers se mergea pe jos. Pentru calatorii mai lungi, omul se folosea de animale de tractiune sau o pornea calare. De-abia inventarea masinii cu abur, în sec. al 17-lea, a revolutionat tehnica deplasarii. Cei dintîi inventatori au facut experiente cu cazane mari de abur în care fierbea apa, iar aburul format era transmis într-un cilindru metalic, unde apasa cu forta asupra unui piston. Prin arbori cotiti, pîrghii si roti dintate, miscarea de translatie a pistonului era transformata în energie cinetica.

Cînd elvetianul Isaac de Rivaz(1752-1829) a reusit cu vehiculul sau sa faca un salt de mai bine de un metru, nu avea de unde banui ca saritura lui reprezenta dechiderea unei noi ere tehnice. Tocmai reusise sa puna în miscare stramosul automotorului actual. În locul aburului, Rivaz experimentase ce gaze cumbustibile. Într-un cilindru, pe care îl fixase pe un carut primitiv, a aprins o rezerva de hidrogen. Puterea exploziei a transmis-o asa cum procedasera si predecesorii sai cu aburul-catre un piston.
La 30 ianuarie 1807, lui Rivaz i s-a acordat brevetul pentru ’’utilizarea exploziei gazului aerian sau a altor substante gazoase drept combustibil’’. Prin urmare, am fi îndreptatiti sa consideram si aceasta data ziua de nastere a automobilului.
O jumatate de secol mai tîrziu, inventatorul belgian Jean Joseph Lenoir (1822-1900) si-a adus aminte de inventia lui Rivaz, iar în 1860 a brevetat un motor, actionat cu gaz de iluminare. Între Paris si Joinville sunt 11 km care, dus-întors, au fost parcursi într-o ora. Vehiculul nu se arata mai rapid decît un drumet viguros, în schimb se deplasa prin forte proprii. Dar se poticnea atît de tare, încît nu s-a impus ca mijloc de propulsie.

Inginerul francez Nicolas Joseph Cugnot a reusit cel dintîi sa construiasca un vehicul actionat cu abur. Ca ofiter de artilerie în serviciul regelui, cauta o posibilitate de a transporta mai repede pe linia frontului tunurile grele. A construit un triciclu imens, din lemn rezistent. Înaintea rotii din fata a dispus cazanul de abur si totul se punea în miscare suierînd si pufnind. Apoi, ca sa nu se opreasca în drum, era nevoie ca un fochist sa se îngrijeasca permanent sa existe caldura suficienta în cazan. Termenul de sofer (’’chauffeur’’, fochist în franceza) aminteste pîna în zilele noastre de inventie.
Dar tocmai cînd Cugnot intentiona sa-si prezinte senzationalul sau vehicul cu abur, în 1771, monstrul s-a izbit de un zid. Si asa s-a produs primul accident de circulatie confirmat oficial, în care a fost implicat un autovehicul. În ciuda finalului lipsit de glorie, francezii se mîndresc cu cel dintîi’’automobil’’capabil sa functioneze, expus în Muzeul National Tehnic de la Paris.

Cine a construit primele

motoare în patru timpi?

Comis-voiajorul Nikolaus August Otto(1832-1891), din Koln, a fost cel care a reusit sa construiasca un motor cu ardere interna, ce functiona mai calm. El a facut un apel la o inventie descrisa înca din 1862 de francezul Alphonse-Eugene Beau de Rochas:asa-numitul principiu al celor patru timpi.

Motorul lui Otto înca folosea gazul drept combustibil, dar consuma pe jumatate, functionînd în acelasi timp de doua ori mai repede. Acest progres era realizat prin comprimarea gazului în cilindru de catre piston, înainte de a se aprinde la momentul potrivit. Pentru o mai buna functionare, Otto a montat patru cilindri în serie:aceeasi forta se repartiza, în mod avantajos, egal pe patru cilindri. În plus, Otto a construit si un carburator, care aspira gazul înainte de aprindere, amestecîndu-l cu aerul. Astfel se putea controla mai bine arderea uniforma.

Pentru acest motor-care îi poarta numele-Otto a primit medalia de aur la Expozitia Mondiala de la Paris. Aceasta l-a ajutat sa-si întemeieze o firma, Uzinele de Motoare cu gaz Deutzer, din Koln. Motoarele Otto cu functionare linistita si exacta se vindeau bine. Dar erau înca prea grele pentru încorporarea lor pe automobile.

Cai –Putere
Unitatea de masura a puterii, calul-putere(CP, ’’horse power’’ în engl., HP), a fost introdusa de James Watt, pe la 1770. Un motor de 1 CP este capabil sa ridice o masa de 75 kg, într-o secunda, la înaltimea de 1 m. Astazi, puterea unui motor este indicata, în locul cailor putere, în watt(W; plural wati) sau în kilowatt(kW; plural kilowati): 1 CP= 735,49875 W= 0,73549875 kW.

Dedicated iubitzika